Curiozitati legate de corpul uman

Corpul uman este o masinarie curioasa si complexa. Felul in care acesta functioneaza sau din ce este compus a fascinant omenirea din cele mai vechi timpuri si continua sa o faca si in prezent. Daca vrei sa afli cateva lucruri fascinante despre corpul uman, descopera curiozitatile din randurile urmatoare!


1. Acidul gastric din stomacul nostru este atat de puternic incat poate sa dizolve si o lama de ras.

2. Atunci cand privim o persoana pe care o iubim, pupilele ni se dilata in mod automat. La fel se intampla si atunci cand ne uitam la cineva pe care uram.

3. Daca toti cei 600 de muschi din corpul uman s-ar contracta in acelasi timp, am putea ridica si o greutate de 25 de tone!

4. Dupa o masa copioasa, simtul auzului ni se diminueaza, la fel si puterea de a ne concentra.

5. Mandibula este cel mai puternic os din corpul uman.

6. Inaltimea unui om este diferita in diverse momente ale zilei. Dimineata, suntem mai inalti cu 1 cm decat seara. Acest fenomen are loc deoarece discurile intervertebrale se aplatizeaza atunci cand stam in picioare din cauza greutatii corporale.

7. Muschiul ocular este cel mai rapid din corpul uman. Acesta se contracta in mai putin de o sutime de secunda!

8. Creierul are nevoie de o energie de 10W pentru a putea functiona.

9. Fiecare neuron din creierul nostru are o capacitate de stocare echivalenta cu 5 enciclopedii!

10. De-a lungul vietii, producem o cantitate de saliva ce ar putea umple 2 piscine.

11.Un stranut poate atinge viteza de 160 km/h si ajunge pana la o distanta de 300 m.

12. Vasele noastre de sange au o lungime totala de 96.500 km, de doua ori circumferinta Terrei.

13. Unghia degetului mijlociu creste mai repede decat unghiile celorlalte degete.

14. Picioarele pot sa produca pana la 500 ml de transpiratie pe zi.

Atacul de cord si bolile cardiace

Sus

Milioane de oameni sufera un atac de cord, in fiecare an. Un atac de cord sauinfarct miocardic presupune deteriorarea permanenta a muschiului inimii. Miocardic inseamna tesutul muscular al inimii, iar infarct inseamna moartea tesutului ca urmare a lipsei de alimentare cu sange.

Cuprins articol

1. Generalitati
2. Ce se intampla in timpul unui atac de cord?
3. Simptomele unui atac de cord
4. Ce se va face dupa un atac de cord?
5. Cum va fi diagnosticat un atac de cord?
6. Care este tratamentul pentru un atac de cord?
7. Modalitati de prevenire
8. Viata dupa un atac de cord

Ce se intampla in timpul unui atac de cord?

Pentru ca muschiul cardiac sa functioneze normal, trebuie sa i se furnizeze in mod constant, o cantitate de sange bogata in oxigen, care ajunge la inima prin intermediul arterelor coronare. Daca este prezenta o boala coronariana, acestea se ingusteaza si fluxul de sange devine insuficient. Grasimile, calcul, proteina, celulele inflamatorii existente in interiorul arterelor formeaza placi de diverse dimensiuni. Daca un cheag de sange obstuctioneaza complet artera, muschiul inimii va fi privat de oxigen, iar in scurt timp va avea loc moartea celulelor muschiului inimii, iar leziunile vor fi permanente. Astfel are loc atacul de cord.

Desi, destul de rar, un atac de cord poate fi cauzat si de un spasm al unei artere coronare. In timpul unui spasm coronarian, arterele coronare se cotracta sau au loc spasme ale acestora, reducandu-se volumul de sange necesar pentru alimentarea muschiului inimii (ischemie). Fenomenul poate sa apara in repaus, inclusiv la persoanele care nu sufera de boli coronariene semnificative. Fiecare artera coronariana furnizeaza sange intr-o regiune a muschiului inimii. Gradul de deteriorare a muschiului cardiac depinde de cat de extinsa este artera blocata si de timpul dintre prejudiciu si tratament.

Vindecarea muschiului inimii incepe imediat dupa ce s-a incheiat atacul de cord si dureaza aproximativ opt saptamani. La fel ca si o rana a tesutului cutanat, leziunile inimii se vindeca si se va forma o cicatrice in zona afectata. Noul tesut nu va avea proprietatea de a se contracta, iar capacitatea inimii de pompare a sangelui devine mai scazuta dupa un atac de cord. Gradul de diminuare a capacitatii de pompare depinde de marimea si localizarea cicatricei.

Simptomele unui atac de cord

Sus

Cel mai des, manifestarile unui atac de cord sunt:
- disconfort, presiune, greutate sau durere in piept, brat sau sub stern;
- disconfort care iradiaz in spate, maxilar, gat sau brat;
- senzatie de plenitudine, indigestie sau sufocare (asemanatoare cu arsurile stomacale);
- transpiratie, greata, varsaturi sau ameteli;
- slabiciune accentuata, anxietate sau dificultati de respiratie;
- batai rapide sau neregulate ale inimii.

In timpul unui atac de cord, simptomele dureaza 30 de minute sau chiar mai mult si nu vor fi ameliorate de odihna sau de nitroglicerina tinuta sub limba. Unii oameni fac atac de cord fara a avea vreun simptom (atac de cord tacut) - acest tip fiind mai frecvent in randul bolnavilor de diabet.

Ce se va face dupa un atac de cord?

Sus

Dupa ce a avut loc un atac de cord se va institui cu rapiditate tratamentul pentru deblocarea arterei, masura esentiala pentru micsorarea complicatiilor. La primele semne ale unui atac de cord, se va contacta serviciul de urgenta. Cel mai bun moment de a trata un infarct este perioada de 1-2 ore de la debutul simptomelor. Cu cat se asteapta mai mult sau se intarzie, cresc sansele ca inima sa sufere leziuni si scade posibilitatea supravietuirii.

Disconfortul toracic poate fi diagnosticat in mai multe moduri: poate sa apara la nivelul pieptului, bratelor, spatelui sau maxilarelor. Acestea sunt semnele de avertizare ale bolilor cardiace si cand apar, trebuie solicitata urgent asistenta medicala.

Cum va fi diagnosticat un atac de cord?

Sus

Pentru a diagnostica un infarct, echipa medicala care va interveni de urgenta, va pune pacientului intrebari legate de simptome si va incepe evaluarea. Diagnosticul de atac de cord se bazeaza atat pe manifestari cat si pe rezultatele investigatiilor. Principalul scop va fi, apoi, sa se aplice cat mai repede tratamentul pentru ca leziunile musculare sa fie cat mai putine.

Investigatii pentru diagnosticarea unui atac de cord
- ECG - sau electrocardiograma poate oferi informatii legate de gradul de afectare al muschiului inimii si de locul unde s-a produs prejudiciul. In plus, vor fi monitorizate bataile si ritmul inimii.

- Analize de sange - prin intermediul acestora se va masura nivelul enzimelor cardiace care pot indica daca muschiul inimii a fost sau nu lezat. Aceste enzime se gasesc in mod normal in interiorul celulelor inimii si sunt necesare pentru functionarea lor. Cand celulele muschiului inimii sunt afectate, continutul lor (inclusiv enzimele) sunt eliberate in circuitul sanguin. Prin masurarea valorilor acestor enzime, medicul poate determina gravitatea atacului de cord si poate aproxima cand a avut loc acesta. De asemenea, se vor masura nivelurile troponinelor - proteine care se gasesc in interiorul celulelor inimii eliberate atunci cand acestea sunt afectate de ischemie. Cu ajutorul troponinelor pot fi detectate atacurile de cord inca din primele faze.

- Ecocardiografia - este un test imagistic care poate fi utilizat atat in timpul cat si dupa un infarct pentru a se evalua starea inimii, modul in care aceasta pompeaza sangele si daca exista zone in care sangele nu circula sau nu este pompat normal. Aceasta investigatie poate semnala daca au fost afectate structurile inimii (valve, sept, etc.).

- Cateterismul cardiac - poate fi utilizat in timpul primelor ore dupa un infarct in cazul in care medicamentele nu sunt suficiente pentru ameliorarea ischemiei sau a simptomelor. Cateterismul cardiac poate fi utilizat pentru a se vizualiza in mod direct, artera blocata si pentru a ajuta medicul sa determine care este cea mai potrivita procedura pentru tratarea blocajului.

Care este tratamentul pentru un atac de cord?

Sus

Dupa ce atacul de cord a fost diagnosticat, tratamentul va fi aplicat imediat (eventual in ambulanta sau in camera de urgenta). Acesta va consta in medicamente dar si proceduri chirurgicale.
Medicamente utilizate pentru tratarea infarctului - Acestea au rolul de a descompune sau de a preveni formarea cheagurilor de sange pentru a preveni formarea trombocitelor ca urmare a colectarii si lipirii placii, pentru a stabiliza placa si a preintampina aparitia. Aceste substante medicamentoase se vor administra cat mai repede posibil (in termen de 1-2 ore de la debutul atacului de cord) pentru a se diminua gradul de afectare al inimii. Intarzierile care pot sa apara in instituirea tratamentului medicamentos pot amplifica marimea prejudiciului.

Medicamentele care sunt folosite in timpul unui atac de cord, pot include:
- aspirina - pentru prevenirea coagularii sangelui care poate agrava infarctul;
- antiagregante plachetare - cum ar fi plavix, pentru prevenirea coagularii sangelui;
- tratament trombolitic pentru dizolvarea cheagurilor de sange din arterele inimi;
- orice combinatie de mai sus.

Alte medicamente administrate dupa sau in timpul unui atac de cord pot imbunatati functionarea inimii, dilatarea vaselor de sange, reduc durerea si protejeaza impotriva altor boli cardiovasculare ce ar putea sa puna viata unei persoane in pericol.
- Alte optiuni de tratament in caz de infarct - La scurt timp dupa un atac de cord, in urma unui cateterism cardiac, se va evalua starea de sanatate a inimii si a arterelor acesteia. In unele cazuri se vor folosi diverse proceduri (angioplastie sau stentul coronarian) pentru a se deschide arterele ingustate sau blocate. Daca este necesar se va efectua operatia de bypass, in zilele urmatoare pentru a se restabili circulatia normala si irigarea cu sange a muschiului inimii. Tratamentele (medicamentele, chirurgia pe cord deschis, procedurile interventionale - cum ar fiangioplastia) nu vindeca boala coronariana. Daca o persoana a suferit un atac de cord nu inseamna ca nu va mai face si altul in viitorul apropiat.

Modalitati de prevenire

Sus

Exista cateva moduri in care infarctul poate fi prevenit. Dupa un atac cardiovascular, scopul este sa se mentina sanatatea inimii. Cel mai bun mod ar fi sa se urmeze tratament medicamentos, sa se modifice stilul de viata si sa se consulte in mod constant medicul cardiolog.

Viata dupa un atac de cord

Sus

De ce sunt necesare medicamentele dupa un atac de cord?
Medicamentele vor fi prescrise de catre cardiolog, in urmatoarele scopuri:
- prevenirea formarii cheagurilor de sange in viitor;
- protejarea inimii si imbunatatirea performantei acesteia;
- prevenirea aparitiei placii in artere prin mentinerea valorilor scazute ale colesterolului.

De asemenea, se vor prescrie si alte medicamente, daca este necesar: pentru tratarea batailor neregulate ale inimii, scaderea tensiunii arteriale, mentinerea sub control a anginei pectorale, tratamentul insuficientei cardiace, etc. Este important sa se cunoasca denumirea medicamentelor si scopul acestora si sa se urmeze intocmai recomandarile medicului privind administrarea acestora. La fiecare vizita la medic ar fi indicat sa se specifice tratamentul care s-a urmat. Orice persoana care doreste informatii suplimentare legate de medicamentele pe care trebuie sa le utilizeze, se va adresa medicului sau farmacistului.

Ce modificari sunt necesare in stilul de viata dupa un atac de cord?
Nu exista nici un leac pentru bolile coronariene. Totusi, in scopul prevenirii progresiei bolilor de inima si pentru prevenirea altui atac de cord, trebuie sa se faca unele modificari in stilul de viata. Se va renunta la fumat, se va mentine scazut nivelul de colesterol din sange, se va incerca sa se controleze diabetul zaharat si hipertensiunea arteriala, se vor face exercitii fizice in scopul pastrarii unei greutati corporale optime si se va tine stresul sub control.

Cand se va consulta medicul dupa externare?
Dupa atacul de cord, se va face o vizita la medic dupa patru-sase saptamani de la externare pentru ca specialistul sa verifice progresul dupa recuperare. Doctorul poate solicita realizarea unor investigatii care il pot ajuta sa stabileasca daca arterele coronariene mai sunt sau nu blocate si daca planul de tratament are rezultatele urmarite.

Graul incoltit si efectele sale asupra organismului

Graul incoltit are capacitatea de a stimula extrem de puternic activitatea
organismului . Dupa o saptamana sau doua de tratament cu grau incoltit,in multe boli se va constata o vizibila imbunatatire a starii fizice si o ameliorare a bolii.
Cateva domenii in care s-au optinut rezultate : caderea parului, intarirea vederii, vindecarea durerilor de cap, bronsitelor, tromboflebitelor, boli ale sangelui, boli ale stomacului, boli intestinale, boli ginecologice, boli de ochi, boli de rinichi, arterite,cancer,etc.
Mod de folosire : 100 gr boabe de grau sanatoase se spala cu apa rece,apoi,boabele se pun intr-un vas de sticla sau ceramica si se lasa acoperite cu apa .
Vasul se pune la loc cald si se acopera cu o foaie de hartie . Dupa 24 de ore, graul incolteste [ ies coltisori verzi de 1 mm ] si poate fi dat prin
masina de tocat carne sau prin rasnita de cafea .Se amesteca cu lapte fiert in proportie de 1/1 .La acest terci, se adauga si miere de albine,dupa gust .Avand in vedere aportul caloric al graului, renuntati la paine si la alte produse de panificatie . Cantitatea de grau se imparte in trei portii pe zi . La fiecare 24 de ore trebuie pus alt grau la incoltit . Cura dureaza o luna .

Transpiratia si mirosul corpului

Introducere

Statul in plin soare, exercitiile fizice la sala sau sustinerea unui referat la serviciu - toate aceste situatii pot face o persoana sa transpire. Este natural si sanatos ca o persoana sa transpire in aceste conditii. De fapt, expunerea la temperaturi inalte, exercitiile fizice intense sau stresul emotional sever pot determina pierderea mai multor litri de lichid prin transpiratie. Un strop de transpiratie de marimea unui bob de mazare poate raci aproape un litru de sange cu jumatate de grad Celsius.

Uneori, totusi, mecanismul complex al transpiratiei se deregleaza, rezultand in transpiratie excesiva (hiperhidroza) sau transpiratie redusa sau absenta (anhidroza). Transpiratia excesiva poate fi deranjanta si poate semnala o problema mai serioasa de sanatate. Anhidroza poate fi amenintatoare de viata.
Pentru majoritatea oamenilor, transpiratia este doar o problema minora. Mirosul neplacut care apare uneori datorita transpiratiei poate fi deranjant. Desi transpiratia este practic fara miros, poate capata un miros neplacut cand ajunge in contact cu bacteriile de la nivelul pielii.

Semne si simptome

Persoanele sanatoase transpira, dar cand, unde si cum, variaza de la persoana la persoana.
Factorii care determina transpiratia la majoritatea persoanelor includ:
- exercitiul fizic, mai ales daca este sustinut, intens
- vremea calda
- nervozitatea, anxietatea sau stresul.

Transpiratia declansata de emotii puternice apare mai frecvent la nivelul fetei, axilar, pe palme si pe talpi. Dar cantitatea de transpiratie si chiar mirosul acesteia poate fi influentata de dispozitie, dieta, unele medicamente si conditii medicale, si chiar nivelele hormonale. Mai mult, unele persoane mostenesc tendinta de a transpira foarte mult in special pe palme si pe talpi.
Dar este aproape imposibila definirea transpiratiei normale; este important ca fiecare sa invete ce e normal pentru sine. Acest lucru va ajuta cand apar modificari.

Cauze

Pielea umana are doua tipuri de glande sudoripare: glande ecrine si glande apocrine. Cand temperatura corpului creste,sistemul nervos autonom stimuleaza aceste glande sa secrete lichid la suprafata pielii, unde raceste corpul in timpul evaporarii. Lichidul (transpiratia) este formata mai ales din apa si sare (clorura de sodiu) si contine cantitati infime de alti electroliti - substante care ajuta la reglarea balantei lichidelor din corp - precum si alte substante cum ar fi ureea.

Glandele apocrine, pe de alta parte, secreta o transpiratie mai grasoasa direct in canaliculele glandei. Cand persoana se afla sub stres emotional, peretele acestor canalicule se contracta si transpiratia este impinsa la suprafata pielii unde bacteriile incep sa o degradeze. Cel mai frecvent, mirosul este determinat de degradarea bacteriana a transpiratiei.
O serie de factori pot influenta cantitatea de transpiratie si mirosul acesteia. Anumite alimente, medicamente sau afectiuni medicale pot determina transpiratie excesiva, in timp ce alte medicamente sau conditii medicale pot interfera cu abilitatea persoanei de a transpira normal.

Transpiratia excesiva - hiperhidroza

Unele persoane transpira mai mult decat altele fara un motiv aparent. Dar exista factori care pot declansa transpiratia excesiva. Acestia includ:
- Ereditatea. Unele persoane mostenesc tendinta de a transpira excesiv, in special pe palme si pe talpi.
- Unele alimente si bauturi. Consumarea de bauturi fierbinti si a celor care contin cafeinaalcool pot determina transpiratie, la fel ca si ingerarea de mancaruri foarte iuti.
- Anumite medicamente. Medicamentele care pot determina transpiratie in exces includ antipsihotice folosite pentru tratarea tulburarilor mentale, morfina si doze in exces de hormon tiroidian, tiroxina. Analgezicele cum ar fi aspirina si acetaminofen determina de asemeni transpiratie in exces.
- Menopauza. Femeile care intra la menopauza pot avea bufee - cresterea temperaturii corpului insotita de transpiratie si senzatie de caldura intensa - datorate scaderii nivelului de estrogen. Unele femei se pot trezi noaptea foarte transpirate pentru ca apoi sa aiba frisoane.
- Nivele scazute de hormoni masculini. Barbatii cu nivel scazut de hormoni masculini, testosteron sau cu hipogonadism - determinat de reducerea functionarii testiculelor - pot, de asemeni, sa prezinte bufee.
- Hipoglicemia (nivel scazut al glucozei in sange). Aceasta apare cand nivelul de glucoza din sange scade sub un anumit nivel. Este mai frecventa la persoanele cu diabet care isi administreaza insulina sau iau medicatie care creste secretia proprie de insulina. Semnele si simptomele precoce includ transpiratia, tremuraturi, stare de slabiciune, senzatie de foame, ameteli si greturi. Unele persoane pot face hipoglicemie dupa ce mananca, mai ales daca au suferit interventii chirurgicale la nivelul stomacului si al intestinului. In rare cazuri, poate exista o secretie spontana crescuta de hormon pancreatic, insulina, care sa determina aparitia hipoglicemiei.
- Febra. Febra apare cand temperatura corpului creste peste o anumita limita. Ea apare in cazul multor tipuri de infectii bacteriene si virale. Cand temperatura corpului reuseste sa revina la normal, pacientul poate avea transpiratie profuza, care reprezinta modalitatea organismului de a scapa de caldura in exces. Episoade repetate de febra urmate de transpiratii si frisoane pot indica o infectie severa sau alte afectiuni.
- Hipertiroidism (functionare in exces a tiroidei). Uneori glanda tiroida produce cantitati in exces da hormon numit tiroxina. Aceasta afectiune poate avea o serie de semne si simptome:pierdere in greutate, puls rapid si neregulat, nervozitate si sensibilitate la caldura. De asemeni poate determina aparitia unei transpiratii in exces.
- Infarctul miocardic. Acesta apare cand lipsa de vascularizatie lezeaza si distruge o parte din muschiul cardiac. Semnele si simptomele infarctului miocardic includ: durere de tip strangere sau presiune in piept care dureaza cateva minute sau durere care iradiaza de la torace spre umar, brat si spate si transpiratie excesiva. La aparitia acestor simptome se recomanda solicitarea de urgenta a ajutorului medical. Orice minut conteaza in cazul unui infarct miocardic.
- Tuberculoza. In Romania tuberculoza este o afectiune endemica. Netratata, tuberculoza poate fi fatala. Printre semnele si simptomele acesteia se regasesc tusea, febra si transpiratiile nocturne.
- Malaria. Malaria afecteaza milioane de oameni in toata lumea. Boala apare in special in tarile tropicale si subtropicale, dar este prezenta si in alte tari, in special la persoanele care se intorc din calatorii in tarile cu endemie de malarie. Semnele si simptomele sunt in legatura cu ciclul de viata la parazitului care determina malaria, si pot apare intre 8 zile si un an de la infectare. Initial, apar frisoane, cefalee (dureri de cap), varsaturi si greturi, dar odata cu cresterea temperaturii corpului apar transpiratii profuze. Ciclul poate reapare la fiecare 48-72 de ore.
- Unele tipuri de cancer. Leucemia si limfoamele pot determina aparitia unui pattern neobisnuit de transpiratie.
sau

Consultul medical de specialitate

Se recomanda consultarea medicului la aparitia unei transpiratii mai abundente decat de obicei sau daca aceasta apare noaptea in special, fara motiv. Transpiratia rece este de obicei raspunsul organismului la o afectiune serioasa, anxietate sau durere intensa. Este necesar consultul medical de urgenta in cazul transpiratiilor reci insotite de ameteli sau dureri toracice sau abdominale.

Este bine ca pacientul sa consulte medicul si daca observa o modificare a mirosului transpiratiei - poate fi un semn al unor conditii medicale. Un miros ca de fructe, spre exemplu, poate fi un semn de diabet, iar cel de amoniac poate indica afectiuni hepatice sau renale. In plus, o afectiune rara cunoscuta sub numele sindromul mirosului de peste (trimetilaminuria) poate determina aparitia unui miros similar celui al pestelui stricat. Persoanele cu sindromul mirosului de peste au o tulburare genetica care impiedica metabolizarea trimetilaminei, un produs rezultat din digestia anumitor alimente cum ar fi pestele sarat, ouale si ficatul.

Complicatii

Complicatiile asociate cu transpiratia prea multa sau prea putina, pot merge de la deranjante pana la amenintatoare de viata. Complicatii frecvente ale transpiratiei in exces includ:

- Infectii fungice ale unghiilor. Persoanele care transpira mult sunt predispuse la mai multe tipuri de infectii fungice. Acest lucrul se datoreaza faptului ca fungii se dezvolta in medii calde si umede, cum ar fi pantofii transpirati. Acesta este motivul pentru care infectia apare mai frecvent la unghia de la picior decat la cea de la mana. O infectie a unghiei debuteaza de obicei cu o pata alba sau galbena sub patul unghial. Pe masura cu infectia fungica se raspandeste mai adanc, unghia se decoloreaza, se subtiaza si prezinta margini denivelate. Uneori unghia se desprinde de patul unghial, iar pielea din jur poate fi rosie si umflata. Poate apare chiar un usor miros.

- Piciorul atletului. Uneori picioarele transpirate doar miros urat. Acest miros de neconfundat, care apare datorita degradarii transpiratiei de catre bacterii, poate sau nu sa apara impreuna cu piciorul atletului - o infectie fungica ce apare de obicei intre degetele de la picior si determina prurit, arsuri si craparea pielii. Aceasta afectiune poate apare si la nivelul talpii si a marginilor piciorului, determinand descuamarea sau ingrosarea pielii.

- Tinea cruris. Aceasta infectie fungica determina mancarimi si senzatie de arsura la nivelul pielii din jurul organelor genitale. Poate fi insotita de o eruptie rosie pe fata interna a coapselor si la nivelul feselor, este usor contagioasa si se poate raspandi prin contact direct si folosirea comuna a prosoapelor.

- Infectii bacteriene si negi. Transpiratia excesiva poate contribui la aparitia infectiilor bacteriene, in special imprejurul foliculului pilos sau intre degetele de la picior. De asemeni poate determina negi - mici tumorete ale pielii determinate de virusul papiloma uman (HPV).

- Eruptii cutanate datorate caldurii. Aceasta eruptie apare cand porii din jurul glandelor sudoripare sunt blocati. Astfel, transpiratia este prinsa sub piele, determinand aparitia unor umflaturi sau pete fine, rosii. De obicei apar pe piept, partea superioara a spatelui si brate. Cel mai frecvent apare pe vreme calda si umeda si in general afecteaza sugarii si copiii mici. Poate apare si daca sugarul este imbracat prea gros sau are febra.

- Consecinte sociale si emotionale. In mod tipic, persoanele cu hiperhidroza transpira excesiv pe palme si pe plante, determinand maini lipicioase si miros neplacut al picioarelor. Astfel, ele pot prezenta consecinte semnificative de ordin psihologic, social, educational si ocupational.

Tratament

Pentru unele persoane care transpira abundent, raspunsul poate fi simplu: un deodorant sau antiperspirant cosmetic.
Deodorantele, care elimina mirosul, dar nu si transpiratia, de obicei contin alcool si pot duce la cresterea aciditatii pielii, inhiband astfel dezvoltarea bacteriilor. Deodorantele deseori contin parfum pentru a masca mirosul de transpiratie si este folosit pe maini, picioare si axilar.

Antiperspirantele blocheaza ductele sudoripare cu saruri de aluminiu, reducand astfel cantitatea de transpiratie care ajunge la suprafata pielii. Desi exista zvonuri care sugereaza o legatura intre antiperspirante si cancerul de san, nu exista dovezi stiintifice pentru o astfel de legatura. Antiperspirantele pot determina iritatie locala sau chiar dermatita de contact - piele rosie, tumefiata si pruriginoasa. De fapt antiperspirantele sunt produsele cosmetice cel mai des asociate cu iritatiile pielii. Deodorantele, mai ales cele pe baza de plante sau cristale pot fi mai putin iritante pentru piele.

Daca produsele cosmetice nu sunt eficiente, medicul poate prescrie un antiperspirant medical, ce se elibereaza pe baza de reteta.

Pentru probleme mai severe legate de transpiratie poate prescrie alte interventii cum ar fi:
- Iontoforeza. In aceasta procedura, un dermatolog foloseste un aparat electric pentru a introduce un curent de joasa tensiune la nivelul zonei afectate. Desi iontoforeza nu este dureroasa si este relativ sigura, poate sa nu fie mai eficienta decat un antiperspirant topic.

- Toxina botulinica (botox). Acesta este acelasi produs care ajuta la intinderea ridurilor prin paralizarea anumitor muschi. Cercetatorii au descoperit ca injectiile cu Botox sunt de asemeni un mod eficient de tratarea a hiperhidrozei prin blocarea nervilor care declanseaza glandele sudoripare. Totusi, Botox-ul nu este un tratament care sa vindece. Poate fi nevoie de mai multe injectii pentru a ajunge la rezultatul dorit, tratamentul poate fi dureros, iar rezultatele dureaza doar aproximativ 4 luni. In plus, desi Botox opreste transpiratia, nu previne aparitia mirosului neplacut al corpului.

- Medicamentele anticolinergice. Daca pacientul prezinta transpiratie generalizata, medicul poate prescrie un medicament anticolinergic cum ar fi glicopirolatul. Anticolinergicele functioneaza prin blocarea actiunii acetilcolinei, un mesager chimic al organismului care ajuta la stimularea glandelor sudoripare, printre alte actiuni. Dar acetilcolina actioneaza pe mai multe structuri ale corpului, nu doar pe glandele sudoripare, astfel ca poate avea diferite efecte secundare. Acestea sunt in general usoare. Pot include gura uscata, constipatie, vedere incetosata, retentie urinara, pierderea gustului, ameteala si confuzie. Daca pacientul prezinta diaree, eruptie cutanata, dificultati de respiratie sau inghitire, se recomanda solicitarea ajutorului medical, intrucat acestea pot semnala probleme mai serioase.

- Chirurgia. In rare cazuri, chirurgia poate fi o optiune. Daca transpiratia excesiva apare doar in axile, glandele sudoripare de la acest nivel pot fi indepartate. Alta procedura implica sectionarea nervilor care poarta mesaje de la nervii simpatici la glandele sudoripare. In trecut aceasta era o operatie majora, necesitand o incizie larga la nivelul toracelui sau al spatelui pentru abordul nervilor. De obicei pacientul statea in spital o saptamana si putea avea nevoie de o luna de recuperare. Astazi, operatia poate fi realizata folosind o procedura numita simpatectomie
toracica endoscopica. Necesita doar trei incizii de dimensiuni mici pentru un video telescop si instrumente chirurgicale mici. Desi operatia este dificila, de obicei necesita o singura zi de spitalizare si produce cicatrici minime. Dupa operatie, transpiratia palmelor se opreste definitiv. Dar transpiratia crescuta poate apare in alta zona a corpului, cum ar fi spatele sau spatele membrului inferior.

Ingrijiri la domiciliu

Exista un numar de masuri pentru reducerea transpiratiei.

Urmatoarele sugestii pot fi de folos:
- Imbaierea zilnica. Imbaierea regulata ajuta la reducerea numarului de bacterii la nivelul pielii.
- Uscarea cu atentie a picioarelor dupa baie. Microorganismele se dezvolta in spatiile dintre degetele de la picioare. Se recomanda folosirea de spray-uri cu pudra pentru picioare care ajuta la absorbirea transpiratiei.
- Alegerea de pantofi si sosete facute din materiale naturale. Pantofii facuti din materiale naturale, cum ar fi pielea, ajuta la prevenirea aparitiei transpiratiei picioarelor, permitand piciorului sa respire.
- Alternarea pantofilor. Pantofii nu se usuca complet peste noapte, astfel ca se recomanda alternarea pantofilor in fiecare zi la persoanele care au probleme cu transpiratia picioarelor.
- Purtarea de sosete din materiale naturale. Sosetele din bumbac sau lana mentin piciorele uscate pentru ca absorb umezeala.
- Schimbarea frecventa a sosetelor. Se recomanda schimbarea sosetelor si a ciorapilor o data sau de doua ori pe zi si uscarea cu atentie a picioarelor de fiecare data. Femeile pot incerca sa poarte dresuri cu talpa din bumbac.
- Aerisirea picioarelor. Mersul descult poate fi de folos, la fel ca si scoaterea picioarelor din pantofi cat mai des cu putinta.
- Alegerea de haine din fibre naturale. Hainele din fibre naturale cum ar fi bumbacul, lana sau matasea, permit pielii sa respire. In timpul exercitiilor fizice, pot fi de preferat tesaturi high-tech care mentin umezeala la distanta de piele.
- Aplicarea de antiperspirante in timpul noptii. La culcare este bine ca persoana sa aplice un antiperspirant pe palme sau pe talpi. Sunt de preferat antiperspirantele fara parfum.
- Tehnicile de relaxare. Se pot folosi tehnici de relaxare cum ar fi yoga, meditatia sau biofeedback-ul. Acestea pot ajuta pacientul sa invete cum sa controleze stresul care declanseaza transpiratia.
- Modificarea dietei. Daca alimentele sau bauturile ingerate determina transpiratie mai mult decat de obicei, sau aceasta are un miros neplacut, se recomanda eliminarea bauturilor cu cafeina din dieta si a alimentelor cu miros puternic cum ar fi usturoiul sau ceapa.

Ce ascunde mersul tau?

Mersul unei persoane, ritmul si postura, pot dezvalui informatii suprinzatoare legate de starea generala de sanatate.
Specialistii au identificat 15 moduri de mers care pot semnala diverse afectiuni sau probleme de sanatate.

Indicii ale starii de sanatate

1. Mersul in ritm lent - speranta de viata scurta

Poate fi un indiciu pentru o speranta de viata mai scurta. Viteza de mers este un indicator de incredere privind longevitatea unei persoane, mai ales pentru cele cu varsta de peste 75 de ani. In general, mersul incet este determinat de o serie de probleme de sanatate care scurteaza viata.
In urma unor studii s-a demonstrat ca oamenii care merg cu o viteza mai mica de 2 metri per secunda, au o sansa mai mica de viata decat altii. De asemnea, alte studii au emis ipoteza ca adultii cu varste cuprinse intre 70-79 de ani care mergeau pe jos cel putin 1.5 km aveau sanse reduse sa se mai afle in viata in urmatorii sase ani. Totusi, mersul pe jos intr-un ritm mai rapid sau mai lent nu contribuie la sanatatea unei persoane: fiecare trebuie sa mearga natural, cum ii permite starea de sanatate. Fortarea limitelor poate declasa uneori prejudicii grave.

2. Mainile fixe pe langa corp - afectiuni lombare

Cand piciorul stang vine inaintea celui drept, coloana vertebrala face o rotatie uosara in partea dreapta si astfel bratul drept se misca inapoi. Coordonarea muschilor de pe ambele parti ale corpului este cea care ofera sprijin portiunii inferioare a coloanei vertebrale. Daca o persoana merge pe jos fara sa miste prea mult bratele, acest lucru poate fi un semnal de alarma privind mobilitatea spatelui, iar consecinta poate fi durerea lombara.

3. Unul dintre picioare loveste solul - ruptura a discurilor intervertebrale sau accident vascular

Acest semn poate semnifica o ruptura a discurilor intervertebrale sau un posibil accident vascular. Mersul este cauzat de o slabiciune a muschiului tibial anterior sau muschii peronieri.
O persoana care face un pas sanatos calca intai pe calcai, apoi partea din fata a talpei piciorului atinge pamantul; piciorul este ridicat pentru ca aceleasi miscari sa se repete si cu celalalt membru inferior. In cazul in care piciorul nu este bine controlat de muschi, contactul cu solul este unul mai brutal. Acesta ar putea fi o manifestare a unui accident vascular sau un alt eveniment neuromuscular dar si un simptom specific unui nerv comprimat.
O alta cauza posibila ar fi fractura unui disc intervertebral situat in partea inferioara a spatelui, deoarece astfel, poate fi comprimat un nerv care ajunge pana spre zona inferioara a piciorului. Un alt motiv destul de rar este incrucisarea picioarelor, iar in acest caz, un nerv peronier poate fi dislocat din cauza presiunii.

4. Mersul increzator (in cazul femeilor) - satisfactie pe plan sexual

Mersul plin de incredere poate denota satisfactia sexuala. Cercetatorii au descoperit ca mersul unei persoane de sex feminin ar putea oferi indicii despre abilitatea acesteia de a atinge un orgasm. Femeile cu un mers fluid si energic au mai multe sanse in obtinerea cu usurinta a unui orgasm.

5. Mersul cu pasi mici - boli degenerative ale genuchiului sau soldului

In momentul in care piciorul atinge solul, genunchiul trebuie sa fie intins. In cazul in care nu este, acest aspect ar putea indica existenta unor probleme locomotorii, in urma carora abilitatea articulatiei de a se misca corespunzator rotula este redusa.
Tulburarile degenerative ale articulatii piciorului pot fi tratate cu ajutorul fizioterapiei sau masajului menit sa relaxeze articulatia si sa imbunatateasca miscarea.
O alta cauza poate influenta mersul - cu pasi mici - este diminuarea capacitatilor de extensie a soldurilor din cauza careia, in timpul mersului, miscarea nu va mai fi cea normala, din sold; acest inconvenient solicita si spatele. La persoanele in varsta, problema o reprezinta faptul ca spatiul dintre articulatii si nervi se micsoreaza si apar durerile de spate ca urmare a deficitului de flexie dorsala a piciorului. Totusi, cand o persoana merge cu pasi mici, soldurile nu trebuie sa se miste prea mult.

6. Inclinarea pelvisului sau a umarului intr-o parte - probleme ale spatelui

Postura evidentiaza o problema a spatelui: muschii abductori situati pe partea exterioara a soldurilor au rolul de a sustine pelvisul la fiecare pas facut. Pe masura ce o persoana inainteaza in timp ce merge, muschii abductori mentin echilibrul corpului - exceptie facand cazul in care muschii nu functioneaza corect. Pentru a reduce presiunea musculara exercitata asupra partii afectate a corpului, pelvisul se inclina catre partea neafectata; Uneori, compensarea este atat de pronuntata incat pozitia inclinata a pelvisului sau umarului devin vizibile.

7. Picioare curbate - osteoartrita

Mersul lent al unei persoane care are picioarele "strambe" poate fi determinat de boala artrozicaosteoartrita) asociata cu imbatranirea, in cele mai multe dintre cazuri. Pentru ca genunchii nu pot sa sustina greutatea corpului in mod corespunzator, pur si simplu se deformeaza. Rahitismulparcursul etapelor de dezvoltare ale unui copil si pot fi luate masuri terapeutice, in urma carora picioarele se vor indrepta.

8. Mersul cu genunchii orientati catre interior - artrita reumatoida

Aceasta pozitie a picioarelor poate semnifica prezenta artritei reumatoide, o boala de tip inflamator, care determina orientarea genunchilor unul spre altul.
In cazul afectiunii genu valgum sau genunchi valgus, picioarele nu sunt drepte si sunt orientate catre exterior. Ca urmare, mersul va fi ingreunat de genunchii care se pot atinge si distanta existenta intre glezne. Uneori, in functie de articulatiile afectate, poate rezulta aceasta postura a picioarelor si in urma osteoartritei.

9. Pasi mici in timpul intoarcerii sau ocolirii obstacolelor - conditie fizica precare

Prin acest mod se poate fi semnalata o conditie fizica slaba.
Echilibrul sau orientarea in spatiu presupun coordonarea a trei sisteme: vazul, urechea interna si ceea ce se numeste proprioceptia- foarte importanta pentru mentinerea echilibrului in timpul mersului, estimarea distantelor, mentinerea unor pozitii ale articulatiilor membrelor inferioare (cu ajutorul unor receptori din tesutul conjunctiv a caror calitate depinde de conditia fizica a unei persoane).
Cu cat o persoana este mai activa va avea mai multi receptori in tesutul conjuctiv, nivelul proprprioceptiei va fi mai ridicat, iar echilibrul mai bun.
Nu doar intoarcerile sau ocolirea obiectelor se vor face cu pasi marunti ci si urcarea treptelor care necesita mentinerea echilibrului pe un picior o perioada mai mare de timp.
Pentru a remedia aceasta problema, specialistii nu recomanda folosirea pentru sprijin a bastoanelor, intrucat se considera ca utilizarea dispozitivelor de adaptare incurajeaza sedentarismul. Indicate sunt exercitiile fizice de tonifiere a muschilor realizate sub indrumarea unui specialist.
Problemele de echilibru pot fi legate si de neuropatii periferice, un tip de leziuni ale nervilor cauzate de diabetul zaharat, dar si de abuzul de alcool sau unele deficiente de vitamine.

10. Pasitul usor fara ca piciorul sa fie ridicat prea mult de la sol - platfus, monturi, neuroame

Platfusul este usor de identificat printr-o simpla analiza a talpii: talpa piciorului nu prezinta arcada intalnita in mod normal, fiind aproape dreapta.
Cel mai frecvent tip de neurom este neuromul lui Morton, extrem de dureros, care presupune compresia nervilor interdigitali intre capetele metatarsiene, cel mai comun simptom fiind afectarea spatiului interdigital trei si patru (dintre al patrulea si al treilea deget). Modificarea mersului se va face in scopul evitarii durerii.

11. Mersul tarsit - boala Parkinson

De obicei, acest tip de mers este specific bolii Parkinson, intalnit mai ales la persoanele in varsta. Mersul este distinct, intrucat presupune o usoare aplecare inspre inainte, iar picioarele nu pot fi ridicate prea mult de la pamant. Pasii pot fi scurti si ezitanti. Practic, aceasta este una dintre cele mai frecvente manifestari ale bolii Parkinson, o disfunctie neuromotorie a bolii neuromusculare. Alaturi de tremur, acesta poate fi unul dintre semnele precoce ale bolii.
Chiar si persoanele care sufera de dementa intr-o stare avansata, cum ar fi boala Alzheimer sau a altor tulburari cognitive, pot merge in acest mod, din cauza faptului ca nu mai exista coordonarea fireasca dintre creier si musculatura. O data cu acest simptom apar si pierderile de memorie iar dificultatile de gandire sunt mult mai evidente.

12. Mersul pe varfuri cu ambele picioare - paralizie cerebrala sau traumatism al maduvei spinarii

Acest tip de mers, poate fi un indiciu pentru paralizia cerebrala sau un traumatism al maduvei spinarii.
Piciorul atinge solul intai cu varful si apoi cu calcaiul, invers fata de situatia normala. Cand varfurile ambelor picioare ating pamantul in acelasi timp, acest lucru este aproape intotdeauna consecinta afectiunilor grave ale coloanei vertebrale sau creierului, cum ar fi paralizia cerebrala sau traumatismele maduvei spinarii.
Nota: uneori copii mici merg in varful picioarelor pe parcursul dezvoltarii lor fara ca acest lucru sa semnifice vreo boala sau paralizie. Daca totusi situatia persista, parintele trebuie sa se prezinte cu copilul la medic pentru o evaluare amanuntita.

13. Mersul pe varfuri cu un singur picior - accident vascular

Un astfel de mers poate releva ca a a avut loc un accident vascular cerebral, care, de obicei, afecteaza o singura parte a corpului. Mersul pe varfuri cu un singur picior poate fi si consecinta poliomielitei.

14. Mersul viguros - muschi subdezvoltati la nivelul gambei

Mersul viguros si chiar usor saltat este specific persoanelor care au muschii gambei supradezvoltati. Acest tip de mers poate fi periculos pentru femeile care poarta tocuri foarte inalte.
De aceea, mai ales pentru siguranta, dar si pentru a evita aparitia a diverse probleme ale coloanei, persoanele de sex feminin, in varsta, ar trebui sa nu poarte pantofi incomozi cu tocuri prea inalte.

15. Pasi mai mari cu un unul dintre picioare si pelvisul usor oblic - diferenta de lungime intre picioare

Acest mers poate fi intalnit la persoanele care prezinta o discrepanta de lungime intre membrele inferioare (un picior este mai scurt decat celalalt). Ca atare, pasul facut cu unul dintre picioare va fi mai mare, iar cu celalalt mai mic, aproape tarat (piciorul care va fi tarat va fi cel mai mare). De asemenea, pozitia pelvisului va fi oblica.
Vor exista si modificari la nivelul coloanei vertebrale lombare: cuta orizonatala de-a lungul coloanei vertebrale de pe partea cu piciorul mai lung, intrucat spatele este aplecat in aceasta directie. Unele persoane se pot naste cu aceasta diferenta la nivelul membrelor inferioare. In cazul altora, aceasta discrepanta poate fi rezultatul unor interventii la nivelul soldului sau a genunchilor care nu au fost alineate perfect dupa vindecare. Daca diferenta este de cativa centimetrii, probabil ca nu vor exista probleme de sanatate. De obicei, pantofii ortopedici cu toc inalt pot compensa deosebirea dintre cele doua picioare. ( sau mostenirea genetica pot contribui la mersul "cracanat", dar aceste situatii se intalnesc mai ales pe